joi, 27 noiembrie 2008

zona libera

Spuneam data trecuta ca mi-ar placea sa dansez tango cu cineva.......la gotan project.Nu am ajuns insa m-am bucurat de libertate la Zona Libera.M-am bucurat de acea libertate pe care numai muzica buna ti-o poate da ,numai muzica facuta fara inhibitii,indiferent ca ele sunt autoinduse sau induse de vre-un producator de aiurea.I-am ascultat live pe Romantic Jurgen,un triplet de viitor.Prezentare scenica minimala dar care a umplut la maxim urechile (prea putine si de data asta) de un post-punk cu influente dnb si mai stie naiba ce......ACum cateva saptamani,am ajuns la Fabrica tot intr-o joi,cu intentia sa ajung tot la Zona Libera>dar Zona Libera era ocupata de mult mediatizatul Underlondon.Sold-out.M-am lipit absolut din intamplare de o invitatie si am intrat in clubul arhiplin.trupa din deschidere suan destul de bine dar Robotelele m-au lasat rece ca un robot.Ceea ce am auzit in seara asta suna mult mai crizat,coleric-frustat de cat orice lesbiana din undergroundul londonez.Vocalista celor de la Romantic Jurgen,impodobita cu iepurasi morti si acompaniata de o chitara bolnava dar care nu tragea deloc amoarte plus ritmurile demente al celui de-al treilea component al trupei m-au eliberat de orice inhibitie pe care ti-ar lasa-o un concert ca asta daca esti luat pe nepregatite.
Spuneam data trecuta ca o minune nu se intampla daca o astepti iar eu in seara asta am avut parte de mai multe,una din ele fiind desigur trupa de pe scena.
Si pentru ca la noi se intampla mai rar minuni,eu cred ca una din ele este Zona Libera,de la care este bine sa nu aveti asteptari pentru ca va va surprinde absolut de fiecare data cand veti binevoi sa o vizitati....Va asteapta acolo de fiecare data Dj Vasile.

p.s. promit foto data viitoare.

duminică, 23 noiembrie 2008

Vals pentru Koop


Vals pentru Koop

“A vorbi despre muzica este ca si cum ai dansa despre pictura”. Zorba the Buddha

Frigul din data data de 23 noiembrie nu a reusit sa-I tina pe amatorii de muzica departe de Sala Palatului,locul desfasurarii concertului celor de Koop.Poate doar amatorii de intrat prin spate nu s-au incumetat afara,ceea ce i-a cam bagat in foame pe combinatorii etern prezenti in jurul salii palatului in seara fiecarui eveniment musical.

Am ajuns ceva mai devreme,sunetistul de la sala palatului imi e prieten si a reusit sa-mi obtina o invitatie pentru doua persoane .M-am asapositit de frigul naprazinc de afara in apropiatul Jazz-caffe,unde repetau in surdiana Maria Raducanu si un chitarist exceptional….., pentru concertul pe care urmau sa-l sustina in seara cu pricina.Daca nu as fi avut invitatie la Koop as fi ramas cu siguranta la ei.Tot acolo m-am regasit cu niste prieteni vechi pe care nu-I mai vazusem de mult ; muzica buna aduce oamenii buni impreuna.

Cu toate astea sala a fost aproape plina ,doar cateva scaune au ramas neocupate si asta in sectoarele unde biletele sunt mai scumpe.Oricum nu a contat, Koop i-a invitat pe oameni insistent la dans.Pentru ei era a doua oara in fata unui public asezat pe scaune.Nu stiu cum a continuat concertul de data aceea dar la noi cativa curajosi s-au incumetat sa sa danseze vals cu Koop.Nu a fost ca dementa de la Thievery Corporation,unde romanii au uitat pur si simplu de inhibitia de a dansa la o trupa care sustine un concert live,dar cel putin oamenii s-au ridicat in picioare,ceea cear fi facut oricum fara ca jumatatea de la clape a formatiei sa le-o ceara ,atat de insistent poate. Cei doi Koop(Oscar Simonsson si Markus Zinkmark) s-au prezentat intr-o formula de gala alaturi de o cantareata de jazz aflata la a doua tinerete, asa cum ii sta bine orcarei cantarete de jazz, norvegianca Hilde Louise Asbjornsen,.I-au insotit in armoniile si ritmurile jazz-carabiene,un xilofonist genial,un percutionist care a reusit sa tina sala sus fara nici unul din ceilalti membri pe scena prêt de cel putin 10 minute,un contrabassist puternic, un trombonist care nu ne-a mintit nici o secunda,un alt percutionist dar de data aceasta la congas si alte instrumente de percutie neortodoxe, si din cand in cand un chitarist si vocal a carui voce aducea aminte de vrajitorii care sfaramau inimile femeilor americane din anii ‘40.Membrul nevazut al trupei a fost sunetistul suedezilor ,care a reusit un mixaj perfect pentru acustica salii palatulu. Tinuta muzicienilor a fost perfect asortata la muzica cu care ne-au vrajit prêt de ?????..pentru ca timpul a disparut la Koop asa cum a disparut si ultimul muzician de pe scena intr-un nor de fum si luminile rampei asemeni unui magician.S-au intors la un singur bis si poate unora le-a parut neterminat concertul.Poate asa a si fost pentru ca tot la invitatia lor Koop ne-au chemat sa valsam in continoare cu ei in Gaya,unde avea sa se desfasoare afterpartyul de dupa concert.Poate au continuat acolo dar nu am putu sa merg.Oricum prezenta vampei suedeze m-a vlaguit si de ultimul strop de energie astfel incat si dupa ultimul bis ( lost song from Waltz for Koop) am decis sa mai raman in sala si sa ma reculeg in liniste,intr-o liniste meditativa asa cum au propus si ei inainte de acest final incendiar.L-am sunat pe amicul meu sunetistu care mi-a facut rost de invitatie si sa-I multumesc pentru cel mai frumos concert pe care l-a vazut pana acum.Am incercat sa-l intreb cum pot sa obtin un autograph de la muzicieni,dar incurcat nu a stiut cum ar fi putut sa ma ajute.Am avut acelasi noroc choir pe care l-am avut si la Byron la unplugged-ul pe care acestia l-au sustinut la Palatul Copiilor.Atunci am reusit sa iau un autograph chiar de la sufletul formatiei ,Dan alias Byron.Intors pe scena pentru a-si recupera una alta, xilofonistul trupei mi-a oferit cu amabilitate un autograph direct pe invitatia rupta cu extrem de multa NEAMABILITATE,de catre doamna de la intrarea oficiala a salii palatului.Am schimbat cateva vorbe cu el,s-a aratat surprins de numarul mare in care romanii au venit la concert ,m-a invitat in gaya( din nou gaya mancao-ar gaya ca si Krush tot acolo a pus) timp in care un alt ratacit incerca sa se autoinvite alaturi de Koop acolo, pretextand ca nu stie unde e clubul.Cu autograful pe o jumatate de bilet l-am rugat sa-I transmita fermecatoarei norvegience ca mi-a sfaramat inima,iar el mi-a promis ca o sa o faca.Cealalta jumatate a ramas fara semnatura asa cum cealalta jumatate pe care am asteptat-o sa ma insoteasca la concert nu s-a aratat.Oricum cel putin pentru azi Koop mi-au cucerit intreaga inima si Strange Love,penultima piesa pe care au interpretat-o m-a facut sa-mi dau seama ca nu eram singur pentru ca “music it’s your special friend until the end”.

Asa cum le spuneam si prietenilor cu care am petrecut timpul inainte de concert,poate minunile nu se intampla cand le astepti asa ca eu zic sa nu ne asteptam prea curand sa ne viziteze din nou Koop.

La Koop m-am indragostit de Koop pe ritmuri de vals si aproppo de asta de cine credeti ca as vrea sa ma indragostesc pe ritmuri de tango?

La iesire ,neobositi ,niste tineri impart flyere cu concert Byron la Fabrica.Vi-l recomand cu caldura, asa cum recomand toate cele trei albume ale celor de la Koop: Waltz for Koop, Waltz for Koop(alternative takes),Koop Islands si desigur oricand in concert.

vineri, 21 noiembrie 2008